ghiftui

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) ghiftui
Infinitiv	a (se) ghiftui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ghiftuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ghiftuiască
Participiu	ghiftuit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) (fam. și peior.) a da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.