girafa

Vezi și : Girafa, girafă, ĝirafa

română

Etimologie

Din girafă.

Pronunție

• AFI: /ʤiˈra.fa/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru girafă.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din arabă زَرَافَة (zarāfa), care provine din persană زرناپا (zurnāpā); compus din زرنا (zurnā, „zurnă, fluier”) + پا (pā, „picior”).

Confer spaniolă jirafa.

Pronunție

• (occidental) AFI: /d͡ʒiˈɾa.fa/
• (central, oriental) AFI: /ʒiˈɾa.fə/

Substantiv

girafa f., girafes pl.

1. (zool.) girafă
2. (tehn.) girafă

Cuvinte derivate

• giràfid

Vezi și

• ocapi

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Wiktionary

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

1. girafă (mamifer)

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

1. girafă (mamifer)

---

piemonteză

(Piemontèis)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

1. girafă (mamifer)

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din arabă الزرافة (zarâfa), prin italiană giraffa.

Pronunție

• AFI: /ʒi'ɾa.fɐ/

Substantiv

girafa f., girafas pl.

1. girafă
2. (pop.) persoană înaltă și slabă, girafă
3. (p. ext.) suport de microfon, girafă

Sinonime

• 1: (înv.) camelopárdale

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

girafa

1. girafă (mamifer)