girafă
Vezi și : girafa, Girafa |
Etimologie
Din franceză girafe, care provine din forma veche giraffe < italiană giraffa. Provine din arabă زَرَافَة (zarāfa).
Inevitabil din persană زرناپا (zurnāpā); compus din زرنا (zurnā, „zurnă, fluier”) + پا (pā, „picior”).
Pronunție
- AFI: /dʒiˈra.fə/
Substantiv
Declinarea substantivului girafă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | girafă | girafe |
Articulat | girafa | girafele |
Genitiv-Dativ | girafei | girafelor |
Vocativ | girafă, girafo | girafelor |
- (zool.) (Giraffa camelopardalis) mamifer erbivor, cu gâtul foarte lung, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiește în savanele Africii.
- (tehn.) suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă).
- (fam.) persoană înaltă și slabă.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|