giruetă

română

Etimologie

Din franceză girouette.

Pronunție

• AFI: /ʤi.ru'e.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului giruetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	giruetă	giruete
Articulat	girueta	giruetele
Genitiv-Dativ	giruetei	giruetelor
Vocativ	giruetă	giruetelor

1. instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arguție
• egutări
• găurite
• geruita
• rugeați

Referințe

• DEX '98 via DEX online