goniță

română

Etimologie

Din a goni + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'go.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului goniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	goniță	gonițe
Articulat	gonița	gonițele
Genitiv-Dativ	goniței	gonițelor
Vocativ	goniță	gonițelor

1. insectă coleopteră cu aripile negre și abdomenul galben, care înoată învârtindu-se foarte repede la suprafața apei (Gyrinus natator).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gitano

Referințe

• DEX '98 via DEX online