înota

Vezi și : înotă

română

Etimologie

Din latină populară innotare.

Pronunție

• AFI: /ɨ.noˈta/

Verb

Conjugarea verbului înota
Infinitiv	a înota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înot
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înoate
Participiu	înotat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă.
2. a pluti.
3. a fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid.

   Ochii îi înoată în lacrimi.

4. (fig.) a fi copleșit, apăsat de ceva.
5. (fig.) a înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.).

   Înot prin noroi.

6. (fig.) a avea ceva din abundență.

   Înoată în belșug.

Sinonime

• 1-2: naviga, pluti

Antonime

• scufunda

Cuvinte derivate

• înot
• înotare
• înotat
• înotătură
• înotător, înotătoare
• notăriță
• notătoare

Traduceri

a se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă

afrikaans: swem (Afrikaans) albaneză: notoj (shqip) arabă: سبح (sábaħa) (العربية) bretonă: neui (brezhoneg), neuial (brezhoneg) bulgară: плувам (pluvam) (български) catalană: nedar (català) cehă: plavat (čeština) chineză: 游泳 (yóuyǒng) (中文) coreeană: 수영하다 (suyeonghada) (한국어) croată: plivati (hrvatski) daneză: svømme (dansk) engleză: swim (English) esperanto: naĝi (Esperanto) estoniană: ujuma (eesti) faroeză: svimja (føroyskt) finlandeză: uida (suomi) franceză: nager (français) friziană: swimme (Frysk) germană: schwimmen (Deutsch) greacă: κολυμπώ (kolympó) (Ελληνικά)

indoneziană: berenang (Bahasa Indonesia) interlingua: natar (interlingua) irlandeză: snámh (Gaeilge) islandeză: synda (íslenska) italiană: nuotare (italiano) japoneză: 泳ぐ (およぐ, oyogu) (日本語) latină: natare (Latina) maghiară: úszik (magyar) neerlandeză: zwemmen (Nederlands) norvegiană: svømme (norsk) occitană: nadar (occitan) poloneză: pływać (polski) portugheză: nadar (português) retoromană: nudar (rumantsch) scoțiană: snàmh (Scots) slovacă: plávať (slovenčina) spaniolă: nadar (español) suedeză: simma (svenska) turcă: yüzmek (Türkçe) vietnameză: bơi (Tiếng Việt), tắm (Tiếng Việt)

Etimologie

Din înota.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înota.

Referințe

• DEX online