grămătic
română
Etimologie
Din neogreacă γχραμματικωσ (ghrammatikós).
Pronunție
- AFI: /grə.mə'tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului grămătic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grămătic | grămătici |
| Articulat | grămăticul | grămăticii |
| Genitiv-Dativ | grămăticului | grămăticilor |
| Vocativ | grămăticule | grămăticilor |
- secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească).
- (ir.) lingvist; gramatician.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online