grămătic

română

Etimologie

Din neogreacă γχραμματικωσ (ghrammatikós).

Pronunție

• AFI: /grə.mə'tik/

Substantiv

Declinarea substantivului grămătic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grămătic	grămătici
Articulat	grămăticul	grămăticii
Genitiv-Dativ	grămăticului	grămăticilor
Vocativ	grămăticule	grămăticilor

1. secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească).
2. (ir.) lingvist; gramatician.

Cuvinte derivate

• grămăticie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online