grăpătură

română

Etimologie

Din a grăpa + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /grə.pə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului grăpătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grăpătură	grăpături
Articulat	grăpătura	grăpăturile
Genitiv-Dativ	grăpăturii	grăpăturilor
Vocativ	grăpătură	grăpăturilor

1. (rar) grăpat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online