grăpa

română

Etimologie

Din grapă.

Pronunție

• AFI: /grə'pa/

Verb

Conjugarea verbului grăpa
Infinitiv	a grăpa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	grăpez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să grăpeze
Participiu	grăpat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a mărunți, a afâna și a netezi cu grapa pământul arat (acoperind semințele); a boroni.

Cuvinte derivate

• grăpare
• grăpat
• grăpătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online