grange

Vezi și : Grange

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză veche grange, care provine din latină medie granica < latină granum‎ („grâu”).

Pronunție

• AFI: /ɡreɪndʒ/

Substantiv

grange, pl. granges

1. (în Anglia; agr.) fermă (în special aparținând unui domn)
2. (spec.) pământ care aparține unei mănăstiri
3. (înv.) grânar, hambar

Cuvinte apropiate

• granger

Vezi și

• farm

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină medie granica < latină granum‎ („grâu”).

Pronunție

• AFI: /ɡʁɑ̃ʒ/

Substantiv

grange f., granges pl.

1. (agr.) grânar, hambar

   L'aire de la grange.

2. (p.ext.) șopron

Cuvinte apropiate

• engranger
• grangée

Vezi și

• ferme

Anagrame

• gagner

Etimologie

Din granger.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru granger.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru granger.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru granger.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru granger.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru granger.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire