grâu
Vezi și : grau, Grau, graŭ |
Etimologie
Din latină grānum.
Înrudit cu italiană grano, spaniolă grano, portugheză grão și franceză grain.
Pronunție
- AFI: /grɨw/
Substantiv
Declinarea substantivului grâu | ||
m. și n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | grâu | grâne/grâie |
Articulat | grâul | grânele/grâiele |
Genitiv-Dativ | grâului | grânelor/grâielor |
Vocativ | grâule | grânelor/grâielor |
- (bot.) (Triticum) gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină.
- (bot.) plantă care face parte din acest gen.
- (p.ext.) sămânța acestei plante.
- (adesea la pl.) semănătură, lan, holdă de grâu sau, (p.gener.), de cereale.
- (la pl.) cereale sub formă de boabe.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- floarea-grâului
- germeni de grâu
- grâu moale
- grâu-negru
- grâu tare
- grâul-cucului
- grâul-potârnichii
- grâul-prepeliței, grâul-prepelițelor
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă erbacee din ale cărei boabe se face făină (cu toate varietățile sale)
|
|
cereale
|
|