gurmă

română

Etimologie

Din franceză gourme.

Pronunție

• AFI: /'gur.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului gurmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gurmă	gurme
Articulat	gurma	gurmele
Genitiv-Dativ	gurmei	gurmelor
Vocativ	gurmă	gurmelor

1. boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amurg
• rugam

Referințe

• DEX '98 via DEX online