hârșâitură

română

Variante

• hârșcâitură
• hârjâitură

Etimologie

Din a hârșâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /hɨr.ʃɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului hârșâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hârșâitură	hârșâituri
Articulat	hârșâitura	hârșâiturile
Genitiv-Dativ	hârșâiturii	hârșâiturilor
Vocativ	hârșâitură	hârșâiturilor

1. tăietură însoțită de un zgomot caracteristic.
2. hârșâit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online