însoțit

română

Etimologie

Din a însoți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.so'ʦit/

Substantiv

Declinarea substantivului însoțit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	însoțit	însoțite
Articulat	însoțitul	însoțitele
Genitiv-Dativ	însoțitului	însoțitelor
Vocativ	însoțitule	însoțitelor

1. însoțire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online