hăcuire

română

Etimologie

Din a hăcui.

Pronunție

• AFI: /hə.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului hăcuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hăcuire	hăcuiri
Articulat	hăcuirea	hăcuirile
Genitiv-Dativ	hăcuirii	hăcuirilor
Vocativ	hăcuire	hăcuirilor

1. (reg.) acțiunea de a hăcui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online