hărăți

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /hə.rə'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului hărăți
Infinitiv	a hărăți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hărățesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hărățească
Participiu	hărățit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a ațâța, a întărâta, a zădărî (un câine).
2. (v.refl. recipr.) (înv.; despre două armate dușmane) a se hărțui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hârâit

Referințe

• DEX '98 via DEX online