întărâta

română

Din latină * interritare.

Conjugarea verbului întărâta
Infinitiv	a întărâta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întărât
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întărâte
Participiu	întărâtat
Conjugare	I

(v.tranz.) a aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal).
(v.tranz.) a incita pe cineva să facă un lucru.
(v.refl.) a se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra.
(v.refl.) a se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți.