română

Variante

Etimologie

Din harhăt.

Pronunție

  • AFI: /hər.hə'ti/


Verb


Conjugarea verbului
hărhăti
Infinitiv a hărhăti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hărhătesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hărhătească
Participiu hărhătit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.; despre mai multe persoane) a vorbi deodată, a face larmă.
  2. (v.refl. recipr.) a se certa, a se sfădi.


Traduceri

Referințe