română

Etimologie

Din harnic.

Pronunție

  • AFI: /hər.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
hărnici
Infinitiv a hărnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hărnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hărnicească
Participiu hărnicit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios.
  2. (v.tranz.) a stimula, a îndemna la lucru.
  3. (v.intranz.) a lucra cu zel, a munci cu hărnicie.


Traduceri

Referințe