arăta

română

Din latină *arrectare.

Conjugarea verbului (se) arăta
Infinitiv	a (se) arăta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) arăt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) arate
Participiu	arătat
Conjugare	I

(v.tranz.) a expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă.
(v.tranz.) a indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția.
a indica o măsură, o direcție etc.
a indica ora, minutele și secundele.
(v.tranz.) a da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge).
(v.tranz. și refl.) a (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi,atitudini).
Arăți bine!
(v.tranz.) a da dovadă de...; a dovedi.
(v.intranz.) a părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare.
Se arată a fi vreme bună.
(v.refl.) a apărea, a se ivi (pe neașteptate).

(refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic
A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
A arăta (pe cineva) cu degetul = se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale
(fam.) Îți arăt eu ție! = se spune pentru a amenința pe cineva

a expune ceva sau cineva

a apărea