halca
română
Etimologie
Din turcă halka.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului halca | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | halca | halcale |
Articulat | halcaua | halcalele |
Genitiv-Dativ | halcalei | halcalelor |
Vocativ | halca | halcalelor |
- (înv.) verigă, cerc (de metal).
- scoabă sau legătură de fier la ziduri.
- cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; (p.ext.) jocul însuși.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online