zid
Etimologie
Din slavă (veche) zidŭ.
Pronunție
- AFI: /zid/
Substantiv
Declinarea substantivului zid | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | zid | ziduri |
Articulat | zidul | zidurile |
Genitiv-Dativ | zidului | zidurilor |
Vocativ | zidule | zidurilor |
- element de construcție vertical sau puțin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri.
Expresii
- A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online