hebetudine

română

Etimologie

Din franceză hébétude < latină hebetudo, hebetudinis.

Pronunție

• AFI: /he.be'tu.di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului hebetudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hebetudine	hebetudini
Articulat	hebetudinea	hebetudinile
Genitiv-Dativ	hebetudinii	hebetudinilor
Vocativ	hebetudine	hebetudinilor

1. stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online