delir
română
Etimologie
Din franceză délire.
Pronunție
- AFI: /de'lir/
Substantiv
| Declinarea substantivului delir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | delir | deliruri |
| Articulat | delirul | delirurile |
| Genitiv-Dativ | delirului | delirurilor |
| Vocativ | delirule | delirurilor |
- tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc.
- (fig.) stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online