delir

română

Etimologie

Din franceză délire.

Pronunție

• AFI: /de'lir/

Substantiv

Declinarea substantivului delir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	delir	deliruri
Articulat	delirul	delirurile
Genitiv-Dativ	delirului	delirurilor
Vocativ	delirule	delirurilor

1. tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc.
2. (fig.) stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online