(English)

Variante

Etimologie

Alterare a lui hickock; compus din hic (formație onomatopeică) + -ock (sufix diminutiv).

Înrudit cu germana de jos hick, daneză hikke și suedeză hicka.

Pronunție

  • AFI: /'hɪkʌp/ (Anglia)
  • AFI: /'hɪkəp/ (SUA)


Substantiv

hiccup, pl. hiccups

  1. sughiț
    There was a loud hiccup from the back of the room and the class erupted in laughter.
  2. (fig.) obstacol mic, piedică, oprire (în dezvoltare)
    There's been a slight hiccup in the processing of this quarter's results.

Cuvinte derivate

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to hiccup
Infinitiv to hiccup
Prezent simplu
pers. 3 sg.
hiccups
Trecut simplu hiccuped/hiccupped
Participiu trecut hiccuped/hiccupped
Participiu prezent hiccuping/hiccupping
  1. a sughița

Vezi și

Referințe