piedică

română

Variante

• piedecă

Etimologie

Din latină pedica.

Pronunție

• AFI: /ˈpje.di.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului piedică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piedică	piedici
Articulat	piedica	piedicile
Genitiv-Dativ	piedicii	piedicilor
Vocativ	piedică	piedicilor

1. factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate.
2. mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul.
3. (rar) greutate în vorbire.
4. (concr.) unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc.
5. frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască.

Cuvinte derivate

• pedicuță
• piedicuță

Cuvinte compuse

• piedica-vântului

Locuțiuni

• (loc.vb.) A pune piedică (sau piedici) = a împiedica.
• (loc.vb.) A (-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adipice

Referințe

• DEX '98 via DEX online