historien

daneză

(dansk)

Etimologie

Din historie.

Pronunție

• AFI: /hiˈsdoɐ̯iən/

Substantiv

1. forma de nominativ singular hotărât pentru historie.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din histoire („istorie”) +‎ -ien.

Pronunție

• AFI: /is.tɔ.ʁjɛ̃/

Substantiv

historien m., historiens pl.

1. (ist.) istoric

Cuvinte derivate

• historienne
• préhistorien

Cuvinte apropiate

• histoire
• historial
• historiographe
• historique

Omofone

• historiens

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din historie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de nominativ singular hotărât pentru historie.

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din historia.

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

1. forma de nominativ singular hotărât pentru historia.