histoire
Vezi și : Histoire |
(français)
Etimologie
Din latină historia < greacă antică ἱστορία (historía, „investigație, cercetare, știință”).
Înrudit cu catalană història, italiană storia, occitană istòria, portugheză história, română istorie și spaniolă historia.
Pronunție
Substantiv
histoire f., histoires pl.
- poveste, basm, istorie, istorisire
- (șt., ist.) istorie
- Les leçons, les enseignements de l'histoire.
- poveste, istorie (a vieții cuiva, etc.)
- Il me conta toute son histoire, l'histoire de sa vie, l'histoire de ses amours.
- povestire, istorie, narațiune
- Une histoire extraordinaire.
- (spec.) nenorocire, mezaventură, pățanie
- (fam.) minciună
- C'est une histoire, ce sont des histoires.
- (fam.) exagerare
- Que d'histoires !
Sinonime
- 1: chronique
- 5: mésaventure
- 6: affabulation, fable, mensonge
- 7: exagération
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni