honuire

română

Etimologie

Din a honui.

Pronunție

• AFI: /ho.nu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului honuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	honuire	honuiri
Articulat	honuirea	honuirile
Genitiv-Dativ	honuirii	honuirilor
Vocativ	honuire	honuirilor

1. acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online