română

Etimologie

Din horitor.

Pronunție

  • AFI: /ho.ri'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
horitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ horitoare horitoare
Articulat horitoarea horitoarele
Genitiv-Dativ horitoarei horitoarelor
Vocativ horitoareo horitoarelor
  1. persoană care horește.


Traduceri

Referințe