horitor

română

Etimologie

Din a hori + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ho.ri'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului horitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	horitor	horitori
Articulat	horitorul	horitorii
Genitiv-Dativ	horitorului	horitorilor
Vocativ	horitorule	horitorilor

1. persoană care horește.

Cuvinte derivate

• horitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online