hurducăi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /hur.du.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului hurducăi
Infinitiv	a hurducăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hurducăi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hurducăie
Participiu	hurducăit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui.
2. (v.intranz.) a face zgomot, a hodorogi.

Cuvinte derivate

• hurducăială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online