română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /zdrun.ʧi'na/


Verb


Conjugarea verbului
zdruncina
Infinitiv a zdruncina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zdruncin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zdruncine
Participiu zdruncinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
  2. (v.tranz.) (fig.) a clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe