zdruncina

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /zdrun.ʧi'na/

Verb

Conjugarea verbului zdruncina
Infinitiv	a zdruncina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zdruncin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zdruncine
Participiu	zdruncinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
2. (v.tranz.) (fig.) a clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi.

Cuvinte derivate

• zdruncin
• zdruncinare
• zdruncinat
• zdruncinător
• zdruncinătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online