hurducătură

română

Etimologie

Din a hurduca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /hur.du.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului hurducătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hurducătură	hurducături
Articulat	hurducătura	hurducăturile
Genitiv-Dativ	hurducăturii	hurducăturilor
Vocativ	hurducătură	hurducăturilor

1. zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online