zdruncinătură
română
Etimologie
Din a zdruncina + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /zdrun.ʧi.nə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zdruncinătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zdruncinătură | zdruncinături |
| Articulat | zdruncinătura | zdruncinăturile |
| Genitiv-Dativ | zdruncinăturii | zdruncinăturilor |
| Vocativ | zdruncinătură | zdruncinăturilor |
- scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură.
- (fig.) dezechilibru, tulburare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online