iertăciune

română

Etimologie

Din a ierta + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului iertăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iertăciune	iertăciuni
Articulat	iertăciunea	iertăciunile
Genitiv-Dativ	iertăciunii	iertăciunilor
Vocativ	iertăciune	iertăciunilor

1. (înv. și pop.) iertare.
2. (rar) îngăduință, permisiune.

Expresii

• Să fie cu iertăciune, = formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit nu vă supărați!
• A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curățeniei

Referințe

• DEX '98 via DEX online