iertăciune
română
Etimologie
Din a ierta + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului iertăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iertăciune | iertăciuni |
| Articulat | iertăciunea | iertăciunile |
| Genitiv-Dativ | iertăciunii | iertăciunilor |
| Vocativ | iertăciune | iertăciunilor |
- (înv. și pop.) iertare.
- (rar) îngăduință, permisiune.
Expresii
- Să fie cu iertăciune, = formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit nu vă supărați!
- A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online