română

Etimologie

Din franceză immobiliser.

Pronunție

  • AFI: /i.mo.bi.li'za/


Verb


Conjugarea verbului
imobiliza
Infinitiv a imobiliza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
imobilizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să imobilizeze
Participiu imobilizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa.
  2. (v.tranz.) a investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe