importun

română

Etimologie

Din franceză importun < latină importunus.

Pronunție

• AFI: /im.port'un/

Substantiv

Declinarea substantivului importun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	importun	importuni
Articulat	importunul	importunii
Genitiv-Dativ	importunului	importunilor
Vocativ	importunule	importunilor

1. (livr.) persoană care importunează.

Cuvinte derivate

• importună

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului importun
	Singular	Plural
Masculin	importun	importuni
Feminin	importună	importune
Neutru	importun	importune

1. (livr.) care importunează.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online