impromptu

română

Etimologie

Din franceză impromptü.

Pronunție

• AFI: /im.promp'ty/

Substantiv

Declinarea substantivului impromptu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impromptu	impromptuuri
Articulat	impromptuul	impromptuurile
Genitiv-Dativ	impromptuului	impromptuurilor
Vocativ	impromptuule	impromptuurilor

1. compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online