imprudență

română

Etimologie

Din franceză imprudence < latină imprudentia.

Pronunție

• AFI: /im.pru'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului imprudență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	imprudență	imprudențe
Articulat	imprudența	imprudențele
Genitiv-Dativ	imprudenței	imprudențelor
Vocativ	imprudență	imprudențelor

1. lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere.
2. faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online