incongruență
română
Etimologie
Din italiană incongruenza < latină incongruentia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului incongruență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incongruență | incongruențe |
| Articulat | incongruența | incongruențele |
| Genitiv-Dativ | incongruenței | incongruențelor |
| Vocativ | incongruență | incongruențelor |
- faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online