inconstanță

română

Etimologie

Din franceză inconstance.

Pronunție

• AFI: /in.kon'stan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului inconstanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inconstanță	inconstanțe
Articulat	inconstanța	inconstanțele
Genitiv-Dativ	inconstanței	inconstanțelor
Vocativ	inconstanță	inconstanțelor

1. lipsă de constanță; nestatornicie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online