incriminație

română

Variante

• incriminațiune

Etimologie

Din franceză incrimination.

Pronunție

• AFI: /in.kri.mi'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului incriminație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incriminație	incriminații
Articulat	incriminația	incriminațiile
Genitiv-Dativ	incriminației	incriminațiilor
Vocativ	incriminație	incriminațiilor

1. (înv.) incriminare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online