incriminare

română

Variante

• încriminare

Etimologie

Din a incrimina.

Pronunție

• AFI: /in.kri.mi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului incriminare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incriminare	incriminări
Articulat	incriminarea	incriminările
Genitiv-Dativ	incriminării	incriminărilor
Vocativ	incriminare	incriminărilor

1. acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; (p.gener.) învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online