indispunere

română

Etimologie

Din a (se) indispune.

Pronunție

• AFI: /in.dis'pu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului indispunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indispunere	indispuneri
Articulat	indispunerea	indispunerile
Genitiv-Dativ	indispunerii	indispunerilor
Vocativ	indispunere	indispunerilor

1. faptul de a (se) indispune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online