indispunere
română
Etimologie
Din a (se) indispune.
Pronunție
- AFI: /in.dis'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului indispunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indispunere | indispuneri |
| Articulat | indispunerea | indispunerile |
| Genitiv-Dativ | indispunerii | indispunerilor |
| Vocativ | indispunere | indispunerilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online