infractor

română

Etimologie

Din franceză infracteur < latină infractor.

Pronunție

• AFI: /in.frak'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului infractor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infractor	infractori
Articulat	infractorul	infractorii
Genitiv-Dativ	infractorului	infractorilor
Vocativ	infractorule	infractorilor

1. persoană care a comis o infracțiune.

Cuvinte derivate

• infractoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online