insignă

română

Etimologie

Din franceză insigne < latină insigne.

Pronunție

• AFI: /in'sig.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului insignă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	insignă	insigne
Articulat	insigna	insignele
Genitiv-Dativ	insignei	insignelor
Vocativ	insignă	insignelor

1. mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online