șapcă

română

Etimologie

Din bulgară, rusă шапка (šapka) „căciulă”.

Pronunție

• AFI: /'ʃap.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului șapcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șapcă	șepci
Articulat	șapca	șepcile
Genitiv-Dativ	șepcii	șepcilor
Vocativ	șapcă	șepcilor

1. acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupației.

Cuvinte derivate

• șepcar
• șepcuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capsa
• casap
• pască
• scapă

Referințe

• DEX '98 via DEX online