română

Etimologie

Din franceză instance < latină instantia.

Pronunție

  • AFI: /in'stan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
instanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ instanță instanțe
Articulat instanța instanțele
Genitiv-Dativ instanței instanțelor
Vocativ instanță instanțelor
  1. (și în sintagma instanță judecătorească) organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice.

Cuvinte compuse

Expresii

  • În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale


Traduceri

Referințe