institutor

română

Etimologie

Din franceză instituteur < latină institutor.

Pronunție

• AFI: /in.sti.tu'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului institutor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	institutor	institutori
Articulat	institutorul	institutorii
Genitiv-Dativ	institutorului	institutorilor
Vocativ	institutorule	institutorilor

1. (în trecut) învățător (la oraș).

Cuvinte derivate

• institutoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online